Ca întotdeauna, eu sunt cel cuminte. Adică, Piedone The Supermodel, cel care stă frumos la pozat. 
Bineînţeles că şi de data asta Papi e capul răutăţilor. A şterpelit din casă arătania asta (căreia stăpâna îi zice Termit… sau Permit… sau Kermit, naiba ştie!… 
) şi a luat-o la terfelit. Eu am intrat în cadru doar pentru a-i da un aer mai echilibrat şi mai decent. Pentru a stabili un contact vizual cu publicul, cum ne-a învăţat pe noi la şcoala de mo-de-ling. 
(Rog pe cineva să scoată coşul ăla de gunoi din fundal, că ne strică compoziţia! Sau măcar să-l aranjeze cu photoshopul, că doar nu m-oi ocupa eu de toate… 
)
Auch, m-a muşcat nemernicul! 
Aţi fost martori cu toţii cum verzitura asta de broscoi s-a dat la lăbuţa mea şi şi-a înfipt colţii în ea. Ei, bine, pentru asta, oricât aş fi eu de cumsecade, tot trebuie să-i administrez o corecţie. 
Papi, băiete, ţine-l bine de coadă, că io am de gând să-i smulg capu’. Aşa, să se înveţe minte să mai sară mişeleşte la gleznă… 
Îs buni la ceva şi fraţii ăştia câteodată… Cu cât mai nebuni, cu atât mai buni! 